Șeful meu m-a rugat să-i însoțesc fiica la balul de absolvire

m-a impresionat.

Nu o învinovățea pentru trecutul tatălui ei.

Într-o seară, când Georgiana plecase, am întrebat-o:

— Mamă, nu te doare să o vezi?

Elena a zâmbit trist.

— Uneori îmi amintește de lucruri pe care aș prefera să le uit. Dar Georgiana nu mi-a făcut nimic. Este sora ta și merită să fie iubită.

Am îmbrățișat-o.

— Ești un om extraordinar, mamă.

— Nu, Bogdan. Sunt doar o femeie care a făcut multe greșeli și a încercat să-și crească bine copiii.

— Ai reușit.

A zâmbit și m-a sărutat pe frunte, exact cum făcea când eram mic.

La câteva luni după bal, Victor mi-a cerut să ne întâlnim din nou.

De data aceasta nu era vorba despre firmă.

M-a invitat într-un parc, într-o după-amiază liniștită de duminică.

Stătea pe o bancă, îmbrăcat simplu, fără costumul scump și fără aerul autoritar pe care îl avea la birou.

— Am ceva pentru tine, mi-a spus.

Am simțit

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy