Soacra mea avea un obicei care mă scotea din minți: lingea lingura cu care gusta mâncarea și apoi o băga înapoi în oală, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Am rugat-o de zeci de ori să se oprească, mai ales când era vorba despre mâncarea băiețelului nostru de patru ani. Dar într-o zi, deși era răcită și tușea, am surprins-o făcând același lucru cu supa copilului.

bea-o?

— Nu despre asta este vorba!

— Ba exact despre asta este vorba. Nimeni nu îți cere să dezinfectezi fiecare obiect din casă. Îți cerem să folosești o lingură curată.

Soacra mea și-a încrucișat brațele.

— Eu v-am crescut pe tine și pe fratele tău fără toate regulile astea! Și uite că sunteți sănătoși!

— Mă bucur, mamă. Dar asta nu înseamnă că poți ignora regulile noastre.

Atunci Diana a început să plângă.

— După câte am făcut pentru tine, așa mă răsplătești? Mă tratezi ca pe o femeie murdară!

Mihai a inspirat adânc.

— Nu te-am numit murdară. Dar ceea ce faci este neigienic. Și faptul că m-ai crescut nu îți dă dreptul să hotărăști singură ce se întâmplă în casa noastră.

Am ridicat privirea.

Era prima dată când Mihai spunea atât de clar „casa noastră”, asumându-și și el regulile pe care încercasem să le stabilesc.

— Foarte bine! a izbucnit Diana. Dacă sunt atât