Soacra mea avea un obicei care mă scotea din minți: lingea lingura cu care gusta mâncarea și apoi o băga înapoi în oală, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Am rugat-o de zeci de ori să se oprească, mai ales când era vorba despre mâncarea băiețelului nostru de patru ani. Dar într-o zi, deși era răcită și tușea, am surprins-o făcând același lucru cu supa copilului.

îți mulțumesc că m-ai primit. Și îmi pare rău că ți-am făcut viața atât de grea.

M-a îmbrățișat scurt, puțin stângaci.

Apoi a zâmbit.

— Data viitoare când vin în vizită, promit să-mi aduc propria lingură!

Am izbucnit amândouă în râs.

Dar cel mai important lucru nu era că Diana învățase să folosească ustensile curate.

Era că Mihai nu-mi mai spusese niciodată „Las-o, așa este ea”, iar soacra mea înțelesese, în sfârșit, că poate fi iubită și respectată fără să fie nevoită să conducă ea casa noastră.