Dar, odată ce a pășit afară din aeroport, Andreea a simțit cum aerul rece îi taie respirația și cum trecutul, oricât de bine l-ar fi îngropat, începe să o urmărească din nou. Nu mai era tânăra speriată de acum șapte ani. Era o femeie care învățase să lupte, să crească doi copii singură și să-și clădească un viitor de la zero. Acum venise momentul să-și înfrunte demonii, oricât de adânc s-ar fi ascuns.
A tras aer în piept și le-a făcut semn băieților să o urmeze. Taximetriștii strigau, oamenii se îmbrânceau, iar ploaia de toamnă le uda hainele, dar Andreea pășea înainte, cu o liniște ciudată. De data asta, nu mai fugea. De data asta, ea era cea care venea.
Au ajuns la o garsonieră mică închiriată pe câteva zile. Băieții au început imediat să exploreze încăperea, iar Andreea s-a așezat pe marginea patului și a scos din geantă o mapă groasă. Înăuntru erau acte, dovezi, fotografii, tot ce strânsese în ultimul an. Știa exact ce urma. Avea să se întâlnească cu bărbatul care i-a distrus viața — dar în termenii ei.
Pentru o clipă, și-a închis ochii. Chipul lui Radu, chipul lui Cătălin… A ei însăși. Toți anii în care a strâns cu dinții fiecare leu, în care n-a dormit nopți întregi, în care a mers la cursuri cu ochii roșii de oboseală. Niciun om nu merită să treacă prin ce-a trecut ea, dar aici era. Întoarsă acasă. Și nu pentru răzbunare, ci pentru dreptate.
A doua zi dimineață, cu băieții de mână, a pornit spre centrul orașului. Străzile îi erau familiare, dar parcă nu mai aveau aceeași putere să o rănească. Când s-au apropiat de vila în care locuise, inima i-a început totuși să bată mai repede. Casa era și mai mare decât o ținea minte, semn că afacerile
Comments