în timp ce Sophie desfăcea cadourile.
„Îți mulțumesc, Grace.”
„E ziua ei”, am răspuns. „Vreau să aibă o zi frumoasă.”
Margaret m-a privit câteva secunde.
„M-am gândit mult la discuția noastră din cafeneaua aceea.”
N-am spus nimic.
„Atunci eram convinsă că important era să protejez averea lui Warren. Nu m-am întrebat niciodată cum te simțeai tu.”
A lăsat capul în jos.
„Mi-e rușine când îmi amintesc.”
Am privit-o fără să știu ce să spun.
Margaret a continuat:
„Făceai parte din familia noastră de ani întregi. Iar eu te-am tratat de parcă ai fi fost doar o problemă financiară.”
Vocea i s-a frânt.
„Nu mă aștept să uiți.”
„N-am uitat”, am răspuns încet.
A dat din cap.
„Știu.”
M-am uitat la Sophie, care îl ajuta pe Warren să așeze o lumânare pe tort.
„Dar nici nu vreau ca fiica mea să crească înconjurată de resentimentele adulților.”
Margaret m-a luat de mână






Comments