la ecran.
Șapte săptămâni.
Am făcut socoteala în minte.
Warren încă locuia cu mine când rămăsesem însărcinată. De fapt, îmi aminteam perfect ultima noastră noapte împreună.
Îi sărbătoriserăm ziua de naștere cu o cină acasă. Fusese deosebit de afectuos, deși acum știam că Priya lucra deja în secția lui.
Amintirea mi-a dat o senzație ciudată.
Doctorița trebuie să fi observat că n-o ascultam.
„Sunteți bine?”
Am dat din cap, deși aveam ochii plini de lacrimi.
Cinci ani încercaserăm să avem un copil.
De fiecare dată când un test ieșea negativ, Warren mă îmbrățișa și spunea că nu conta.
„Atât timp cât suntem împreună, mie îmi ajunge.”
L-am crezut.
Consultaserăm specialiști, încercaserăm diferite tratamente și înduraserăm prea multă așteptare. Nu primiserăm niciodată o explicație clară pentru faptul că nu reușeam să concepem un copil.
Cu timpul, am încetat să mai vorbim despre asta.
Începusem să accept că poate nu voi fi






Comments