ai mei, la camera în care își țineau jucăriile și la fotografiile de pe perete. Mi-am amintit de femeia care plecase din București cu o valiză și cu o ecografie ascunsă între haine.
— Da, i-am răspuns. Sunt fericită.
— Chiar dacă tata nu locuiește cu noi?
— Chiar și așa. Pentru că o familie nu trebuie să arate într-un singur fel ca să fie plină de iubire.
Călin a zâmbit și s-a întors la jocul lui.
În seara aceea, după ce băieții au adormit, am scos dintr-o cutie veche ecografia pe care o păstrasem timp de șapte ani.
Hârtia era puțin îngălbenită la margini, dar cele două forme mici se distingeau încă. Îmi aminteam perfect ziua în care medicul îmi spusese că voi avea gemeni.
Fusesem speriată. Nu aveam bani, nu aveam un loc stabil în care să locuiesc și nu știam cum voi reuși să cresc doi copii singură.
Dar, în
Comments