să afli. La început chiar am vrut să-l facem împreună.
A deschis sertarul și scoase un dosar subțire.
Pe prima pagină scria:
„Propunere pentru Damian.”
Data era de șapte luni în urmă.
— L-am pus în biroul tău.
Damian și-a amintit vag.
Un teanc de documente.
Asistentul lui mutase totul.
Probabil nici măcar nu-l deschisese.
Fiona continuă:
— După aceea am încetat să mai aștept.
Damian ridică ochii.
— Astăzi te-am văzut mâncând singură.
Fiona nu răspunse.
— Am auzit-o pe Brenda.
Atunci expresia ei se schimbă.
— Cât ai auzit?
— Suficient.
— Și?
— Și am vrut să intru acolo.
— Dar n-ai făcut-o.
Damian rămase tăcut.
Fiona zâmbi trist.
— Vezi? Asta este problema noastră. Întotdeauna ești aproape să fii prezent.
Propoziția aceea îl distruse.
— De cât timp mănânci în bucătărie?
— Nu în fiecare seară.
— Fiona.
— De câteva luni.
— În propria ta casă?
Ea ridică din umeri.
— Este mai liniște.
— De ce nu mi-ai spus?
Fiona se
Comments