existat scuze.
Unele sincere.
Altele spuse doar pentru că Damian impusese limite.
Fiona a învățat să facă diferența.
Dar cea mai mare schimbare nu s-a petrecut între Fiona și familia lui.
S-a petrecut între Fiona și Damian.
În fiecare joi seară, Damian își bloca programul.
Fără investitori.
Fără telefoane de serviciu la masă.
Fără „mâine”.
Uneori ieșeau.
Alteori mâncau acasă.
Într-o joi, Fiona deschise frigiderul și scoase o caserolă.
— Avem resturi de ieri.
Damian zâmbi.
— Perfect.
Le încălziră.
Apoi Fiona se îndreptă din reflex spre măsuța din bucătărie.
Damian o opri ușor.
— Nu.
Ea ridică sprânceana.
Damian luă cele două farfurii și merse spre sufragerie.
Masa uriașă era goală.
A pus farfuriile una lângă alta.
— Aici.
Fiona zâmbi.
— Cu resturi reîncălzite la masa de douăzeci de mii de euro?
— Am mâncat lucruri mult mai ieftine împreună.
S-au așezat.
Pentru câteva minute nu au vorbit.
Nu era nevoie.
Damian privi femeia
Comments