Pe ecranul telefonului scria:
⠀
„Andrei, am vorbit cu proprietarul. A confirmat că apartamentul cu două dormitoare este pregătit pentru noi. Mai trebuie doar să semnăm actele luni.”
⠀
Am citit mesajul de trei ori.
⠀
Două dormitoare.
⠀
Pentru noi.
⠀
Nu pentru doi colegi care urmau să locuiască în aceeași clădire.
⠀
Ci pentru doi oameni care urmau să împartă același apartament.
⠀
M-am uitat la Andrei.
⠀
— Ai spus că veți fi doar vecini.
⠀
El a întins mâna spre telefon.
⠀
— Natalia, lasă-mă să explic.
⠀
M-am dat un pas înapoi.
⠀
— Explică.
⠀
A rămas câteva secunde cu gura întredeschisă.
⠀
— Firma a avut probleme cu cazările. Era mai simplu să închiriem un apartament mai mare decât două separate.
⠀
Am început să râd.
⠀
Nu pentru că era amuzant.
⠀
Ci pentru că nu-mi venea să cred cât de ușor îi ieșeau minciunile.
⠀
— Deci urma să locuiești cu Simona?
⠀
— În camere separate!
⠀
— Și de ce nu mi-ai spus?
⠀
— Pentru că știam că o să faci scandal!
⠀
Am simțit cum mi se strânge pieptul.
⠀
— Andrei, nu faptul că ai o colegă de serviciu mă deranjează. Mă deranjează că ai organizat o viață întreagă în alt oraș și ai uitat să-ți anunți soția.
⠀
El și-a trecut mâinile prin păr.
⠀
— Exagerezi.
⠀
Cuvântul acela m-a făcut să tac.
⠀
Exagerezi.
⠀
Îl auzisem de prea multe ori.
⠀
Când îi spuneam că vine prea târziu acasă.
⠀
Când îl întrebam de ce Simona îi trimite mesaje la miezul nopții.
⠀
Când îi spuneam că mă simt singură în propria căsnicie.
⠀
Mereu exageram.
⠀
Mereu eram geloasă.
⠀
Mereu problema eram eu.
⠀
— Bine, am spus.
⠀
Andrei m-a privit surprins.
⠀
— Bine?
⠀
— Da. Nu mai discutăm în seara asta.
⠀
Am luat farfuriile de pe masă și le-am dus la bucătărie.
⠀
El m-a urmărit.
⠀
— Deci ai înțeles?
⠀
M-am întors spre el.
⠀
— Am înțeles mai multe decât crezi.
⠀
În noaptea aceea, Andrei a adormit repede.
⠀
Eu am
Comments