rămas trează.
⠀
Mă uitam la tavan și mă gândeam la cei doisprezece ani de căsnicie.
⠀
La începuturile noastre.
⠀
La apartamentul mic în care locuiserăm când ne-am căsătorit.
⠀
La serile în care mâncam paste ieftine și visam că într-o zi vom avea o casă frumoasă.
⠀
La toate sacrificiile pe care le făcusem împreună.
⠀
Eu renunțasem la un post bun într-un alt oraș ca să nu-l oblig să se mute.
⠀
Îl sprijinisem când rămăsese fără serviciu.
⠀
Îi plătisem cursurile de specializare din economiile mele.
⠀
Și, în ultimii ani, acceptasem să lucrez mai puține ore pentru că el îmi spunea mereu că are nevoie de cineva care să se ocupe de casă.
⠀
Acum, omul acela pregătea o mutare despre care eu aflam de la șeful lui.
⠀
Iar femeia care urma să locuiască alături de el îmi zâmbea la masa mea.
⠀
Dimineața, m-am trezit înaintea lui.
⠀
Mi-am făcut o cafea și am deschis laptopul.
⠀
Comments