spun că mă duc eu după ea.
⠀
Că ședința putea aștepta.
⠀
Că nimic pe lumea asta nu era mai important decât să o țin de mână.
⠀
Dar trecutul nu putea fi schimbat.
⠀
Iar vina pe care o simțeam, deși nu eu încălcasem promisiunea, mă apăsa în fiecare clipă.
⠀
***
⠀
Nicolae a venit la înmormântare.
⠀
Era palid, nebărbierit și părea că îmbătrânise zece ani în câteva zile.
⠀
A încercat să se apropie de mine.
⠀
Mama s-a așezat între noi.
⠀
— Las-o în pace, Nicolae.
⠀
El a început să plângă.
⠀
— Era și fiica mea.
⠀
Mama l-a privit cu o tristețe cumplită.
⠀
— Știu. Tocmai de aceea nu pot înțelege cum ai putut să o lași să te aștepte.
⠀
Nicolae și-a coborât capul.
⠀
Nu a mai spus nimic.
⠀
Când preotul a început slujba, am simțit că picioarele nu mă mai țin.
⠀
M-am agățat de brațul mamei.
⠀
În fața mea era fotografia Martinei.
⠀
Zâmbea.
⠀
Avea două codițe
Comments