de autorități.
Într-o seară, Iulian m-a prins în arhivă.
— Ce cauți aici?
— Verific niște contracte.
Mi-a smuls dosarul din mână.
— Nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala.
— Sunt și eu asociată în firmă, Iulian.
A început să râdă.
— Ai două procente primite de la bunicul. Nu te mai crede importantă.
— Chiar și așa, am dreptul să știu ce se întâmplă.
Atunci s-a apropiat atât de mult, încât i-am simțit respirația.
— Dacă mai cauți prin acte, o să regreți.
A doua zi am fost concediată.
Oficial, pentru restructurarea departamentului.
Neoficial, pentru că refuzasem să tac.
În aceeași săptămână, tata mi-a cerut să părăsesc apartamentul în care locuiam, proprietate a uneia dintre societățile familiei.
— Vrei să fii independentă? mi-a spus. Atunci descurcă-te singură.
Mama nu a intervenit.
Iulian a zâmbit.
Am plecat cu două valize.
Aveam în cont puțin peste 4.000 de lei.
Și o frică pe care nu o pot
Comments