descrie.
Primele luni au fost îngrozitoare.
Am trimis zeci de CV-uri.
Unele companii nici măcar nu m-au chemat la interviu.
Altele mi-au spus că experiența mea nu corespunde postului.
Am aflat ulterior că tata discutase cu mai mulți oameni din cercul lui de afaceri.
Nu pot dovedi că toate refuzurile aveau legătură cu el.
Dar știam că încercase să-mi închidă anumite uși.
În cele din urmă, m-am angajat la un supermarket.
La început mi-a fost rușine.
Nu de muncă.
Ci de faptul că oamenii care mă cunoscuseră drept fiica lui Constantin Dumitrescu mă priveau acum cu milă.
Dar într-o dimineață, o colegă mai în vârstă mi-a spus ceva ce n-am uitat niciodată.
— Cătălina, munca cinstită nu este o rușine. Rușine e să trăiești din ce furi de la alții.
O chema Mariana.
Avea cincizeci și șase de ani și creștea singură un nepot.
Nu știa nimic despre familia mea.
Dar
Comments