care poartă uniforma.
Tânărul a încuviințat.
La final, mai multe persoane au venit să vorbească cu ea.
Printre ele se afla o femeie de aproximativ cincizeci de ani.
Ținea o geantă veche în mâini și părea emoționată.
— Doamnă procuror, pot să vă spun ceva?
— Sigur.
— Fiul meu a avut cândva o experiență asemănătoare. Nu am știut ce să facem. Ne-a fost frică să reclamăm.
Andreea a ascultat-o.
— Îmi pare rău că ați trecut prin asta.
— Dar după ce v-am auzit vorbind, cred că o să încercăm să aflăm ce posibilități avem.
Andreea i-a explicat că există proceduri de sesizare și că este important să păstreze orice dovezi disponibile.
Femeia i-a mulțumit.
În drum spre casă, Andreea s-a gândit mult la acea conversație.
Își cumpărase Mercedesul după ani întregi de muncă.
Economisise.
Renunțase la vacanțe.
Lucrase în weekenduri.
Și fusese mândră când reușise, în sfârșit, să-și cumpere mașina pe care și-o






Comments