Tata a rămas în pragul sufrageriei, cu o mână sprijinită de balustrada scării. Nu părea surprins să-l vadă pe bunicul. Părea îngrozit.

fotoliul din fața lui.

— Emily, trebuie să-ți explic ceva despre bunicul tău. Și îmi pare rău că nu am făcut-o mai devreme.

Mi-am încrucișat brațele.

— Te ascult.

Tata a privit spre George.

— În urmă cu aproape doi ani, bunicul tău a început să aibă probleme de memorie. La început erau lucruri mărunte. Uita unde își punea cheile, repeta aceeași întrebare, încurca zilele săptămânii.

— Știu, am spus. Mi-ai zis că e normal la vârsta lui.

— Nu era doar vârsta.

Am simțit un fior rece.

— Ce vrei să spui?

— Medicii au descoperit că are o boală neurodegenerativă. O formă de demență care îi afectează memoria, orientarea și, uneori, capacitatea de a recunoaște oamenii.

M-am uitat spre bunicul.

El își studia mâinile.

— De ce nu mi-ați spus?

— Pentru că el ne-a rugat să nu-ți spunem, a răspuns tata. Și pentru că am crezut că îl putem proteja fără să te îngrijorăm.

— Să mă