October 7, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
Am luat plicul cu mâinile murdare de cenușă. M-am așezat pe podea, cu spatele la sobă.
„Fata tatei, dacă ai ajuns la scrisoarea asta, înseamnă că eu nu mai pot explica. Știu că o să te judece. Casa ți-o las ție nu fiindcă îl iubesc mai puțin pe Mihai, ci fiindcă tu ai fost singura care nu mi-a cerut-o.”
Mi-au început să-mi tremure mâinile.
„După ce m-am pensionat, am văzut că din banii noștri lipsesc aproape o sută douăzeci de mii de lei. Mama ta îi scosese încet, fără să-mi spună. O parte s-au dus la datoriile lui Mihai. Altă parte a băgat-o într-o afacere cu haine aduse din en-gros, cu o verișoară. Afacerea s-a închis după câteva luni. Au rămas împrumuturi ca să acopere pierderile.”
Sub scrisoare erau extrase de cont, chitanțe și copii după contracte de împrumut.
„Am iertat-o pe mama ta, dar nu mai pot lăsa și casa să dispară. Mihai are nevoie să învețe să stea pe picioarele lui. Dacă îi dai casa, o va pierde. Dacă o vinzi și împarți banii, în doi ani nu mai rămâne nimic. Tu ai reparat acoperișul, ai plătit impozitele și ai venit când mi-a fost rău. Păstreaz-o. Nu din lăcomie. Ca să rămână ceva.”
Am stat pe podea până s-a stins focul.
A doua zi i-am chemat pe amândoi. Le-am zis să vină la casă, că vreau să lămurim actele.
Mama a intrat prima.
— Te-ai hotărât, sper. Nu ne ține pe drumuri.
I-am pus plicul pe masă. Pe mușamaua cu floarea-soarelui, lângă ceașca spălată de ieri.
A citit primele rânduri în picioare. Apoi s-a așezat. Când a ajuns la suma de o sută douăzeci de mii, și-a dus mâna la gură.
— Ce e asta, Andreea?
— Scrisoarea tatei. Și actele.
Comments