cu ochii în lacrimi.
⠀
„De ce nu mi-ai spus?”
⠀
„Pentru că oamenii se uită altfel la mine când află.”
⠀
„Cum se uită?”
⠀
„Cu milă. Sau cu teamă.”
⠀
Rozalia a rămas câteva clipe pe gânduri.
⠀
Apoi a scris:
⠀
„Eu mă uit la tine și văd un om bun.”
⠀
Ghedeon a citit cuvintele de două ori.
⠀
A închis carnețelul și și-a întors fața spre fereastră.
⠀
Dar Rozalia i-a văzut lacrimile.
⠀
Când s-au întors la fermă, ceva se schimbase între ei.
⠀
Nu mai erau doi străini care împărțeau aceeași casă.
⠀
Începuseră să se cunoască.
⠀
În fiecare seară, după ce terminau treburile, se așezau lângă sobă și scriau în carnețel.
⠀
Rozalia îi povestea despre mama ei, despre copilăria petrecută într-o casă plină de certuri și despre visul de a avea cândva o grădină cu flori.
⠀
Ghedeon îi povestea despre animalele fermei, despre primul cal pe care îl îngrijise și despre anii în care muncise
Comments