Era un cont de economii pe care îl deschisesem cu ani în urmă pentru Lilia.
Nu îl foloseam pentru cheltuielile zilnice. Depuneam bani acolo pentru viitorul ei: facultate, poate o locuință într-o zi, orice avea să aibă nevoie când devenea adult.
Dar în secțiunea de administrare apărea un lucru pe care nu mi-l aminteam.
Utilizator autorizat secundar.
Am deschis detaliile.
Numele tatălui meu apărea acolo.
Am simțit cum mi se răcește stomacul.
Apoi mi-am amintit.
Cu aproape zece ani înainte, într-o perioadă în care lucram enorm și Lilia era încă foarte mică, îl autorizasem temporar pe tata să mă ajute cu câteva operațiuni administrative în cazul în care mi se întâmpla ceva.
Crezusem că acea permisiune fusese eliminată.
Nu fusese.
Dar asta nu era partea care m-a speriat.
În istoricul recent apăreau mai multe încercări de modificare a datelor de contact asociate accesului secundar.
Nu puteam vedea de pe laptop cine le inițiase și nici nu aveam de gând să trag concluzii.
Am sunat banca.
— Vreau să blocați orice acces secundar până când verificăm situația.
Femeia de la telefon îmi ceru datele de identificare și apoi spuse:
— Domnule, pentru modificările sensibile va trebui să discutăm direct cu dumneavoastră într-o sucursală.
— Vin astăzi.
Am făcut capturi ale informațiilor pe care aveam dreptul să le văd și am închis laptopul.
În acel moment Lilia apăru în prag, sprijinindu-se încă atent.
— Ce s-a întâmplat?
Am privit-o.
Era contul ei.
Viitorul ei.
Dar nu aveam de gând să-i pun în brațe o problemă de adulți înainte să știu măcar ce se întâmplase.
— Am găsit ceva ce trebuie să verific.
— E rău?
— Nu știu încă.
Am zâmbit slab.
— Și tocmai de aceea nu vreau să ghicesc.
La bancă, lucrurile au devenit mai clare.
Nu dispăruseră bani.
Asta a fost prima veste bună.
Nu exista nicio
Comments