două ore. Mi-a povestit despre anii în care încercase să păstreze legătura cu mine, despre scrisorile trimise și despre încercările de a obține informații despre viața mea. Mi-a spus că, după o perioadă lungă de tratament, își revenise și își reconstruise viața pas cu pas.
— Nu am încetat niciodată să te iubesc, Emilia. Dar știu că iubirea mea nu poate recupera anii în care nu am fost lângă tine.
— Vreau să te văd, i-am spus.
Am auzit-o inspirând adânc.
— Când?
— Mâine, dacă poți.
— Te aștept, draga mea. Te aștept de douăzeci și doi de ani.
A doua zi dimineață, am plecat spre Sibiu. Pe drum, am ascultat muzică încet și am încercat să-mi imaginez cum va arăta întâlnirea. Mă întrebam dacă o voi recunoaște imediat, dacă voi simți ceva special sau dacă vom sta una în fața celeilalte, fără să știm ce să facem.
Am ajuns în fața unui bloc
Comments