Tatăl meu m-a invitat la cină, m-a ținut de mână și le-a spus prietenilor săi

vechi, cu balcon plin de flori. La etajul al doilea, o femeie stătea lângă fereastră. Când m-a văzut coborând din mașină, și-a dus mâna la gură.

Am urcat scările cu inima bătându-mi atât de tare, încât aproape că îmi auzeam pulsul. Înainte să apuc să sun, ușa s-a deschis.

În fața mea stătea mama.

Avea părul castaniu presărat cu fire albe, ochii verzi și același zâmbet din fotografia veche. Pentru câteva secunde, niciuna dintre noi nu a spus nimic.

Apoi a întins mâna spre obrazul meu.

— Emilia…

Am făcut un pas înainte și am îmbrățișat-o. Nu știu cât timp am rămas așa. Știu doar că plângeam amândouă și că, pentru prima dată în viață, simțeam brațele mamei mele în jurul meu.

Am petrecut întreaga zi împreună. Mi-a arătat fotografii, jurnale și o cutie cu lucruri pe care le păstrase pentru mine. Înăuntru era primul meu botoșel, o brățară de la