de fiecare dată îmi aminteam că nu eu alesesem să trăiesc o viață dublă.
Nu eu mințisem.
Și nu eu pusesem un copil în situația de a ascunde adevărul.
Într-o duminică, Bianca a venit lângă mine pe canapea.
— Mami, pot să te întreb ceva?
— Sigur.
— Regreți că ai aflat?
Am rămas puțin pe gânduri.
— Nu, iubita mea.
— Chiar dacă acum sunteți despărțiți?
Am încuviințat.
— Adevărul poate să doară. Dar o viață construită pe minciuni doare și mai mult atunci când descoperi cât de mult ai fost înșelată.
Bianca și-a sprijinit capul pe umărul meu.
— Mi-a fost frică să-ți spun.
Am mângâiat-o pe păr.
— Știu.
— Dar nu puteam să te mint.
Am simțit că mi se umplu ochii de lacrimi.
— Și ai făcut bine că ai venit la mine.
A zâmbit trist.
— Te iubesc, mami.
— Și eu te iubesc, Bianca.
Am îmbrățișat-o strâns.
În acel moment am înțeles că, deși căsnicia
Comments