mai erau așezate lângă sobă. Ușa care scârțâia continua să scârțâie, pentru că nu mai era nimeni care să o repare înainte ca ea să observe.
Într-o după-amiază, una dintre prietenele ei a venit în vizită.
— Ei, Larisa, s-a întors Vasile?
— Nu. Dar o să-i treacă.
Femeia a privit-o cu atenție.
— Să știi că nu cred că-i mai trece așa ușor.
Larisa s-a încruntat.
— Ce vrei să spui?
— Că l-ai rănit foarte mult. Toți am văzut. Numai că noi am tăcut.
— Acum și tu ești împotriva mea?
— Nu sunt împotriva ta. Dar dacă îți sunt prietenă, trebuie să-ți spun adevărul. Uneori ai fost foarte crudă cu el.
Larisa a simțit că i se umplu ochii de lacrimi.
— Eu am vrut doar să-l împing să devină mai ambițios.
— Și crezi că umilindu-l îl ajutai?
Nu a primit niciun răspuns.
În seara aceea, Larisa a intrat pentru prima dată după mulți ani
Comments