descurc cu telefonul.
— De asta mă ai pe mine.
În timp ce vorbeau, un grup de vizitatori s-a oprit în fața mesei sculptate.
Printre ei se afla și Larisa.
Purta un palton albastru și ținea în mână un buchet mic de flori. S-a apropiat încet și a trecut cu privirea peste lucrări.
— Sunt foarte frumoase, Vasile, a spus.
El a zâmbit.
— Mulțumesc.
— Nu cred că ți-am spus vreodată asta destul.
Vasile a privit-o cu blândețe.
— Nu prea.
Larisa a zâmbit trist.
— Știu.
Denis i-a lăsat câteva minute singuri, prefăcându-se că trebuie să răspundă la telefon.
— Cum îți merge? a întrebat Larisa.
— Bine. Am mult de lucru. Tu?
— Mai liniștit. Încerc să nu mă mai cert cu toată lumea.
Vasile a râs ușor.
— Asta chiar este o schimbare mare.
Larisa a râs și ea.
Apoi a devenit serioasă.
— Știi, multă vreme am crezut că tu m-ai părăsit în seara aceea. Acum
Comments