înțeleg că eu te îndepărtasem cu mult înainte.
Vasile nu a răspuns imediat.
— Poate că amândoi am fi putut face unele lucruri altfel, a spus el. Dar fiecare trebuie să răspundă pentru ce a făcut.
— Ai dreptate.
Larisa a privit spre lucrările expuse.
— Mă bucur că îți merge bine.
— Și eu mă bucur că ai început să ai grijă de tine.
Nu s-au îmbrățișat. Nu și-au promis că se vor împăca. Nu au încercat să transforme trecutul într-o poveste frumoasă.
Dar s-au despărțit fără amărăciune.
Pentru Vasile, acel lucru însemna mai mult decât și-ar fi imaginat cu un an înainte.
Seara, după terminarea târgului, Denis l-a ajutat să încarce lucrările în mașină.
Soarele cobora peste acoperișurile caselor, iar aerul mirosea a iarbă proaspătă și a pământ umed.
— Tată, pot să te întreb ceva?
— Sigur.
— Regreți că ai plecat în seara aceea?
Vasile s-a oprit cu o cutie în brațe.
S-a
Comments