gândit la casa mare, la anii de căsnicie, la toate diminețile în care sperase că lucrurile vor fi altfel. S-a gândit la Larisa, la tânăra de care se îndrăgostise cu optsprezece ani în urmă și la femeia de care se despărțise.
— Regret că am ajuns să fie nevoie să plec, a răspuns. Regret că am tăcut atât de mult și că te-am lăsat să crești într-o casă în care jignirile deveniseră ceva obișnuit.
A pus cutia în portbagaj.
— Dar nu regret că am spus, în sfârșit, că ajunge.
Denis a zâmbit.
— Nici eu.
În acea noapte, Vasile s-a întors în căsuța lui de lângă atelier. Și-a pregătit cina, a deschis fereastra și s-a așezat la masa din bucătărie.
Pe perete atârna o fotografie cu Denis, făcută în ziua în care intrase la facultate. Lângă ea se afla o fotografie mai veche, în care Vasile își ținea fiul de mână, în
Comments