Andrei avea o nevoie imediată.
Am râs.
Nu pentru că era amuzant.
— Lilia tocmai a trecut printr-o operație de treisprezece ore.
N-a răspuns.
— Știi ce este extraordinar? am continuat. În timp ce eu stăteam singur într-un spital întrebându-mă dacă fiica mea va ieși vie din sala de operație, voi erați preocupați de petrecerea lui Andrei.
— Nu am știut că lucrurile sunt chiar atât de grave.
— V-am spus.
— Iordan…
— V-am spus tuturor.
Am închis.
În seara aceea, mama m-a sunat.
N-am răspuns.
Apoi Andrei.
N-am răspuns nici lui.
Au urmat mesaje.
Tata susținea că fusese doar o întrebare.
Mama spunea că el încercase să ajute familia.
Andrei pretindea că nici măcar nu știa exact de unde urma să vină suma.
Poate era adevărat.
Poate nu.
Nu aveam de gând să inventez vinovați acolo unde nu aveam dovezi.
Dar un lucru era verificabil:
tatăl meu considerase acceptabil să exploreze posibilitatea folosirii banilor
Comments