TOCMAI ÎMI ÎNGROPASEM SOȚUL ȘI NIMENI NU ȘTIA CĂ, ÎN ACEEAȘI SĂPTĂMÂNĂ, ÎMI CUMPĂRASEM UN BILET PENTRU O CROAZIERĂ DE UN AN. CÂND FIUL MEU A ARUNCAT TREI CUȘTI ÎN SUFRAGERIA MEA DE PARCĂ AȘ FI FOST MENAJERA LUI PERSONALĂ, MI-AM DAT SEAMA CĂ PERIOADA MEA DE DOLIU SE ÎNCHEIASE. NORA MEA NICI MĂCAR NU S-A OBOSIT SĂ MĂ SALUTE. PUR ȘI SIMPLU A ÎMPINS CUȘTILE PE COVOR ȘI A SPUS: „AI ACOLO INSTRUCȚIUNILE.” AM ZÂMBIT. PÂNĂ LA RĂSĂRIT, CÂND VASUL MEU URMA SĂ PLECE DIN MIAMI, DISPARIȚIA MEA AVEA SĂ LE DEA VIEȚILE PESTE CAP.

stresează, așa că nu o lăsa afară. Și ai grijă să cureți bine, pentru că după aceea miroase îngrozitor.

Am privit-o.

— Cloe, tocmai mi-am îngropat soțul.

A oftat obosită, de parcă durerea mea îi încurca planurile de vacanță.

— Of, doamnă Tereza, toată lumea are probleme.

Austin nu părea deloc jenat.

Nu m-a apărat.

Pur și simplu a ridicat din umeri.

— În plus, de asta ești aici, mamă. Oricum te-ai plictisi singură.

Perușii continuau să țipe.

Lângă fotografia lui Ernest, flacăra lumânării s-a înclinat într-o parte, apoi s-a liniștit din nou.

Pentru prima dată în viața mea, n-am simțit furia ridicându-se în mine.

În schimb, m-a cuprins un calm ciudat.

M-am uitat la cuști.

Apoi la fiul meu.

Și am zâmbit.

— Sigur, dragule. Lăsați-i la mine.

Cloe s-a oprit, evident surprinsă de cât de ușor acceptasem.

— Ți-am lăsat și cheia de rezervă de la apartamentul nostru, în caz că trebuie să