e pentru binele nostru.”
„Ne-a promis că nu o să doară.”
„Spune că trebuie să fim cuminți. Că o face pentru viitor.”
„Dacă nu ieșim, să știe cineva că am încercat.”
În ultima pagină, doar două cuvinte:
„Nu deschide.”
Lenuțu a închis brusc caietul. Respira adânc. În cameră părea că s-a făcut și mai frig.
Fără să vrea, lanterna s-a mișcat spre colțul din dreapta. Acolo era un alt obiect, ceva ce nu observase: o trapă mică, metalică, în podea.
A simțit cum inima îi bate în urechi. Tot aerul parcă se adunase în piept.
A făcut un pas spre trapă.
Apoi altul.
A îngenuncheat și a atins grilajul rece. Era închisă cu un lacăt vechi, ruginit, care părea să fi fost pus în grabă.
În acel moment, un gând i-a trecut ca fulgerul.
„Dacă nu sunt doar caiete aici?”
A simțit un nod în gât. Știa că trebuie să
Comments