October 31, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Mama s-a întors brusc spre Radu. Pentru prima dată în viața mea, am văzut-o speriată de propriul copil preferat.
— Radu, intră în casă! Nu te băga în discuția asta!
— Ba mă bag, mamă. Pentru că eu sunt motivul pentru care Mihai pleacă.
Am închis portiera și m-am apropiat de poartă.
— Ce bani, Radu? Despre ce vorbești?
Fratele meu și-a coborât privirea.
— Banii pe care i-ai trimis pentru mine în ultimele luni. Nu i-am primit pe toți.
Mama a făcut un pas spre el.
— Nu începe cu prostiile astea! Ți-am cumpărat tot ce ai avut nevoie!
— Nu despre asta vorbesc. Mihai mi-a spus că îți trimite două mii de lei lunar, pe lângă ce-mi dă mie. Tu mi-ai spus că abia îți ajung banii de pensie și că el nu te mai ajută ca înainte.
M-am uitat la mama.
— Cum adică nu te mai ajut?
— Mihai, nu asculta! Copilul e obosit cu învățatul și nu știe ce spune.
Radu a scos telefonul.
— Știu foarte bine. Mi-ai cerut să-i spun că programul de pregătire costă opt mii de lei. Costă trei mii două sute. Uite factura proformă.
Am rămas nemișcat.
— Și diferența?
Radu s-a uitat la mama, apoi la mine.
— Mama voia să schimbe mobila din sufragerie. Mi-a spus că, dacă află Mihai, o să înceapă iar cu atelierul lui și n-o să mai dea nimic.
Mama a început să plângă. Dar nu erau lacrimile acelea de durere pe care le cunoșteam de când murise tata. Era plânsul unui om prins cu minciuna.
— Și ce dacă voiam mobilă nouă? Casa asta cade peste mine! Am crescut doi copii, am muncit o viață!
— Mamă, i-am spus încet, dacă îmi cereai bani pentru mobilă, îți spuneam că nu pot. Dar tu ai inventat o
Comments