să mă abțin.
— Atunci poate ar trebui să începeți să credeți femeile.
Femeia de lângă mine izbucni în râs.
Spre surprinderea mea, după câteva secunde, bărbatul începu și el să râdă.
— Bine, spuse. Am meritat-o.
— Poate doar prima jumătate.
— Ce înseamnă asta?
— Meritați să vi se spună să vă luați picioarele de pe cotiera mea. Hârtia a fost puțin copilărească.
Se uită la mine.
— Puțin?
— Destul de mult.
— Măcar recunoști.
— Absolut.
Își întinse mâna peste spătar, apoi se opri.
— Nu, stai. Probabil nu vrei să ating nimic de la mine.
Am râs.
— Decizie excelentă.
Când avionul a început coborârea, mi-a spus:
— Apropo, îmi pare rău.
M-am întors.
— Pentru miros?
— Și pentru asta. Dar mai ales pentru felul în care ți-am vorbit.
Am dat din cap.
— Accept.
— Cred că eram convins că, dacă am plătit pentru locul meu, pot să mă fac confortabil cum vreau.
— Până unde începe locul altcuiva.
— Da.
Comments