Așa că se așeză din nou lângă mine.
Dar de data aceasta își ținu genunchii în propriul spațiu.
Cotul dispăru de pe măsuța mea.
Jacheta fu pusă în poală.
Piciorul nu mai ajunse sub scaunul din fața mea.
Dintr-odată, bărbatul de 1,90 metri descoperise că era fizic posibil să stea fără să ocupe jumătate din locul meu.
Interesant.
Laura se aplecă spre mine.
— Dacă mai aveți vreo problemă, apăsați butonul de chemare.
— Mulțumesc.
— Cu plăcere.
Bărbatul așteptă până când ea plecă.
Apoi șopti:
— Era nevoie să faci asta?
M-am uitat la el.
— V-am rugat de două ori.
— Puteai să-mi spui și a treia oară.
Am clipit.
— De ce?
Nu răspunse.
— Dacă primele două dăți nu au contat, de ce ar fi contat a treia?
Își puse căștile.
Conversația se terminase.
Pentru următoarea oră și jumătate am stat pentru prima dată normal.
Atât.
Nicio răzbunare.
Niciun triumf spectaculos.
Doar corpul meu
Comments