aflat în spațiul pe care îl plătisem.
Și era incredibil cât de luxos putea să pară un lucru atât de banal după ce cineva încercase ore întregi să te convingă că nu îl meriți.
Mi-am întins picioarele.
Am coborât măsuța.
Am băut apă.
Șoldul încă mă durea, dar măcar nu mai stăteam răsucită.
La un moment dat, pasagerul din partea cealaltă se aplecă puțin înainte.
Era un bărbat tânăr, poate de treizeci de ani.
— Pot să vă spun ceva?
— Sigur.
— Mă bucur că ați chemat-o.
M-am uitat la el.
— Ați observat?
Ridică sprâncenele.
— Toată lumea din jur observase.
Am simțit cum mi se încălzesc obrajii.
— Și eu credeam că poate exagerez.
— Nu exagerați.
Apoi adăugă:
— Cred că asta spera și el să credeți.
Cuvintele lui m-au urmărit până la aterizare.
Cu aproximativ patruzeci de minute înainte să ajungem la destinație, bărbatul își scoase din nou căștile.
— Uite…
M-am întors spre
Comments