o însoțitoare de bord?
— Nu.
Se așeză lângă mine.
— Pentru că ai încetat să crezi că a fi politicoasă înseamnă să accepți orice.
M-am uitat la nepoțica mea.
Mâna ei era atât de mică încât degetele abia îmi cuprindeau degetul.
M-am gândit la toate lucrurile pe care speram să le învețe într-o zi.
Să fie bună.
Să fie generoasă.
Să fie răbdătoare.
Dar și altceva.
Să știe că bunătatea nu presupune să se micșoreze pentru ca altcineva să poată ocupa mai mult.
Mi-am petrecut șaizeci și unu de ani încercând să nu incomodez oamenii.
În avionul acela, un străin crezuse că statura mea mică însemna că aveam nevoie de mai puțin.
Mai puțin spațiu.
Mai puțin respect.
Mai puțin drept de a spune nu.
Și poate că de aceea propoziția lui mă deranjase atât de mult:
„Dacă nu folosești spațiul, care este problema?”
Pentru că răspunsul era atât de simplu.
Comments