spatele fotografiei, Cristina scrisese:
„Prima noastră casă. Nu avem multe, dar avem tot ce ne trebuie.”
Alexandru a început să plângă.
Nu mai plânsese de ani întregi.
În seara aceea nu a deschis laptopul.
Nu a verificat emailurile.
Nu a sunat niciun partener de afaceri.
A rămas singur, privind fotografiile.
Și pentru prima dată și-a permis să recunoască adevărul.
Nu Cristina îl abandonase.
El o îndepărtase, zi după zi, până când ea nu mai avusese puterea să rămână.
A doua zi dimineață, Alexandru și-a chemat asistenta.
— Vreau să-mi reorganizezi programul.
Femeia l-a privit surprinsă.
— Pentru cât timp, domnule?
— Definitiv.
— Nu înțeleg.
— Vreau să deleg mai multe responsabilități. Nu mai vreau ședințe până la zece seara și nici să lucrez în fiecare weekend.
Asistenta a clipit des.
— S-a întâmplat ceva?
Alexandru a privit pe fereastră.
— Da. Am înțeles că am petrecut prea mult timp construind clădiri și prea puțin timp construind
Comments