Alții mergeau îmbrățișați.
Un bărbat îi ținea umbrela soției, în timp ce ea împingea un cărucior.
Alexandru privea toate aceste lucruri ca și cum le vedea pentru prima dată.
Nu erau lucruri extraordinare.
Dar erau lucrurile pe care le ignorase ani întregi.
Când a ajuns acasă, vila era luminată.
Personalul îl aștepta.
Pe masă era pregătită cina.
Totul era impecabil.
Și totuși, casa i s-a părut mai goală ca niciodată.
— Domnule Dumitrescu, doriți să serviți masa? l-a întrebat menajera.
Alexandru a clătinat din cap.
— Nu, mulțumesc.
A urcat în dormitor.
Deschise un sertar pe care nu-l mai atinsese de ani întregi.
Înăuntru se afla o cutie cu fotografii.
Fotografii din ziua nunții.
Din prima lor vacanță.
Din apartamentul mic în care locuiseră înainte să cumpere vila.
Într-una dintre imagini, Cristina stătea pe podea, înconjurată de planșe de arhitectură.
El era lângă ea, cu o pizza în mână.
Amândoi râdeau.
Pe
Comments