brusc lângă ea. Geamul se lăsă încet.
Era domnul Yamamoto, investitorul japonez. Lângă el, interpretul.
— Domnișoară, spuse interpretul, domnul întreabă dacă aveți nevoie de ajutor. Copilul pare bolnav.
Valeria înghiți în sec.
— Da… are febră. Trebuie să merg la Spitalul Grigore Alexandrescu.
Yamamoto făcu un semn scurt șoferului.
— Urcați.
Valeria rămase împietrită. Nu știa ce să facă.
— Vă rog, insistă interpretul. Nu e nicio obligație. Dar domnul crede că un copil nu trebuie să sufere din cauza adulților.
Valeria urcă încet, timid, cu Luca în brațe. Căldura din mașină îi învălui amândoi. Abia atunci își dădu seama cât de tare tremura.
Pe tot drumul, Yamamoto nu spuse nimic. Doar privea înainte, cu mâinile împreunate calm. Dar prezența lui avea ceva liniștitor.
Ajunși la spital, șoferul coborî primul și îi deschise ușa.
— Mult succes, spuse interpretul. Aveți o inimă puternică. Să nu vă îndoiți de asta.
Valeria îi mulțumi din tot
Comments