În cutie nu era nimic scump.
Nicio bijuterie.
Nicio amenințare.
Era o oglindă.
Deasupra ei pusesem un plic alb pe care scrisesem:
„Pentru femeia care crede că problema este soția.”
Vanessa m-a privit furioasă.
— Ce înseamnă asta?
— Citește.
A deschis plicul.
Înăuntru era o singură foaie.
Nu conținea insulte și nici secrete despre ea. Scrisesem doar câteva dintre lucrurile pe care mi le spusese și le făcuse în ultimele luni.
„O să-ți iau soțul.”
„Pregătește-te de divorț.”
Invitații adresate doar lui Valentin.
Vizitele repetate atunci când știa că el era acasă.
Iar la sfârșit scrisesem:
„Nu trebuie să mă convingi pe mine că soțul meu te preferă. Trebuie să-l convingi pe el. Și până acum, el ți-a spus nu de fiecare dată.”
Vanessa mototoli foaia.
— Ești nebună.
— Posibil. Dar nu eu sunt cea care organizează o petrecere ca să invite soțul vecinei și să lase soția acasă.
Câțiva oameni și-au coborât privirile.
Nu voiam să transform situația într-o umilire publică, așa că m-am întors spre Valentin.
— Vii?
El și-a lăsat paharul pe masă.
— Da.
Atunci Vanessa a explodat.
— Serios, Valentin? O lași să te controleze așa?
Soțul meu s-a oprit.
Asta fusese partea pe care nu o planificasem.
S-a întors spre ea.
— Irina nu mă controlează.
— Atunci de ce pleci?
— Pentru că vreau.
— Dar ai venit.
— Pentru că soția mea mi-a spus să vin.
Câteva persoane au început să se uite când la el, când la Vanessa.
Ea încercă să râdă.
— Dumnezeule, sunteți amândoi ridicoli.
Valentin nu ridică vocea.
— Vanessa, ți-am spus de mai multe ori că nu sunt interesat. Am încercat să fiu politicos pentru că ești vecina noastră. Dar cred că politețea mea ți-a transmis mesajul greșit.
Fața ei se înroși.
— Eu doar glumeam.
— Nu, am spus eu. Gluma se termină atunci când persoana căreia i-o faci îți
Comments