Am simțit cum mi se usucă gura.
— Ce este asta? am întrebat.
Bărbatul în uniformă nu mi-a răspuns imediat. Și-a pus mănuși, a privit obiectul fără să-l atingă și a făcut un pas înapoi.
— Domnule Georgescu, vă rog să nu vă apropiați de bagaj.
— Dar este valiza mea!
— Tocmai de aceea trebuie să stabilim cum a ajuns acest obiect în interior.
Am privit-o pe stewardesă. Stătea lângă ușă, cu mâinile împreunate în față. Avea ochii roșii și părea că abia se mai ține pe picioare.
— Dumneavoastră știați, nu-i așa? am întrebat-o. De asta m-ați dat jos din avion?
Tânăra a încuviințat aproape imperceptibil.
— Am bănuit că se întâmplă ceva foarte grav.
— Ce anume?
Înainte să-mi răspundă, în încăpere a intrat un alt bărbat, îmbrăcat civil. S-a prezentat drept comisarul Andrei Dumitrescu, din cadrul Poliției Transporturi Aeriene.
— Domnule Georgescu, trebuie să vă punem câteva întrebări. Vă rog să rămâneți calm. Bagajul va fi verificat de personalul specializat.
Am simțit că mi se înmoaie genunchii.
— Sunt suspect de ceva?
— În acest moment încercăm să clarificăm o situație de securitate. Vă vom explica ce putem imediat ce avem informațiile necesare.
Comisarul a cerut ca încăperea să fie eliberată și ca bagajul să rămână sub supraveghere până la sosirea echipei competente.
Am fost condus într-un birou alăturat, unde mi s-a oferit un pahar cu apă. Stewardesa a rămas afară, discutând cu un alt polițist.
— Când v-ați pregătit valiza? m-a întrebat comisarul.
— Aseară, acasă. Am pus haine, încălțăminte, câteva cărți și lucrurile pentru concediu.
— Ați lăsat-o nesupravegheată?
M-am gândit câteva clipe.
— La aeroport, după ce am coborât din taxi, am intrat într-o cafenea. Am ținut-o lângă masă. Apoi am predat-o la check-in.
— Ați observat ceva neobișnuit?
— Nu. Absolut nimic.
Comisarul a notat răspunsul.
— Cu cine locuiți?
Întrebarea m-a surprins.
— Singur. Soția mea a murit acum
Comments