October 26, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Larisa l-a tras pe Bogdan de mânecă și i-a șoptit, fără să-i pese că o auzeam: “Dacă o duci la spital, să nu te aștepți să stau eu aici să car lemne și să fac focul. Mai bine chemăm un vecin s-o ridice!”
Am închis ochii. Eram întinsă în zăpadă, cu șoldul dureros, iar nora mea se gândea cine avea să-i încălzească locuința.
Bogdan s-a uitat la ea de parcă abia atunci o vedea cu adevărat.
“Larisa, mama nu se poate ridica! Tu auzi ce spui?”
“Și ce vrei să fac eu? Să-mi stric concediul? Pentru asta am venit până aici?”
“Du-te în casă!” a strigat el. “Și lasă-mă să chem salvarea!”
Nu-l mai auzisem vorbindu-i astfel.
A sunat la 112, a explicat ce se întâmplase și a urmat indicațiile primite. Nu a încercat să mă ridice. Mi-a adus o pătură groasă și a rămas lângă mine până când a sosit ambulanța.
În tot timpul acela, Larisa și Denisa au stat în casă.
La spitalul din Câmpulung Muscel, medicii m-au consultat și mi-au făcut investigații. Din fericire, nu aveam fractură, dar suferisem o contuzie puternică la șold. Trebuia să mă odihnesc, să evit efortul și să revin la control dacă durerile persistau.
Bogdan stătea lângă patul meu, cu ochii roșii.
“Mamă, de ce nu mi-ai spus că te doare șoldul de câteva zile?”
“Ți-am spus că sunt obosită, băiete. Te-am rugat să-mi aduci lemne. Dar tu aveai mereu altceva de făcut.”
Și-a coborât capul.
“Ai dreptate. Te-am lăsat singură cu toate.”
“Nu mă supără munca, Bogdane. Am muncit toată viața. Mă supără că am ajuns să mă rog de propriul copil să-mi aducă un braț de lemne.”
Nu mi-a răspuns. Mi-a strâns doar mâna.
Medicul mi-a recomandat să nu rămân
Comments