La 72 de ani, căram singură lemne prin zăpadă, în timp ce nora mea își făcea poze lângă sobă. Când am rugat-o să mă ajute, mi-a râs în față: “Eu sunt aici în concediu, nu la muncă!”

singură în primele zile, iar Bogdan a promis că se va ocupa de mine.

Când ne-am întors acasă, se înnoptase. Gerul se întețise, iar în casă era frig. Sobele se stinseseră de câteva ore.

Larisa ne-a întâmpinat în hol, îmbrăcată cu geaca de iarnă.

“În sfârșit! Bogdan, nu mai avem lemne lângă sobă. Am încercat să fac focul, dar nu m-am descurcat. Denisa vrea să plecăm la o pensiune.”

Fiul meu s-a uitat spre magazia din curte.

“De ce n-ai adus lemne?”

“Eu? Pe gerul ăsta? Nici nu știu care sunt bune!”

“Și mama știe, la șaptezeci și doi de ani, dar tu la treizeci și șapte nu poți să aduci câteva bucăți?”

Larisa s-a înroșit.

“Nu începe și tu! Eu n-am crescut la țară!”

“Nici nu trebuie să crești la țară ca să înțelegi că un om bătrân are nevoie de ajutor.”

Am vrut să intervin, dar Bogdan m-a