Rozalia a făcut un pas înapoi și aproape a scăpat lampa din mână.
⠀
În castron, obiectul negru se răsucea încet.
⠀
Nu era o bucată de metal.
⠀
Era o vietate.
⠀
Un vierme întunecat, lung de câțiva centimetri, se mișca printre picăturile de lichid care se scurseseră odată cu el.
⠀
Ghedeon s-a uitat la castron, apoi la soția lui.
⠀
Chipul i se albise.
⠀
Rozalia a acoperit imediat vasul cu o farfurie.
⠀
Nu știa ce fel de vietate era și nici dacă reușise să scoată tot ce se afla în urechea lui.
⠀
A luat carnețelul.
⠀
„Trebuie să mergem la doctor. Acum.”
⠀
Ghedeon a clătinat din cap.
⠀
„Am fost la doctori toată viața.”
⠀
„Dar niciunul nu a văzut ce am văzut eu.”
⠀
Bărbatul a privit-o lung.
⠀
Apoi a scris:
⠀
„Mi-e frică.”
⠀
Rozalia a simțit cum i se strânge inima.
⠀
Era prima dată când bărbatul acela puternic, care ridica singur bușteni și îmblânzea cai speriați, recunoștea că se teme.
⠀
I-a atins mâna.
⠀
„Nu mergi singur.”
⠀
În dimineața următoare, au pornit cu căruța spre orașul cel mai apropiat, unde exista un spital.
⠀
Rozalia luase cu ea castronul acoperit, așezat cu grijă într-o cutie.
⠀
Medicul care i-a primit era un bărbat în vârstă, cu ochelari rotunzi și o expresie obosită.
⠀
La început, a privit-o cu neîncredere când i-a povestit ce se întâmplase.
⠀
Dar când a examinat urechea lui Ghedeon și a văzut ce aduseseră în cutie, s-a îndreptat brusc.
⠀
— Cine a scos asta?
⠀
— Eu, a răspuns Rozalia.
⠀
Medicul a privit-o sever.
⠀
— Ați avut mare noroc că nu i-ați provocat o rană gravă. Nu trebuie introdusă o pensetă adânc în ureche fără instrumente și pregătire medicală.
⠀
Rozalia și-a coborât privirea.
⠀
— Știu. M-am speriat. Credeam că moare de durere.
⠀
Medicul a încuviințat, apoi a chemat un coleg.
⠀
După examinare, le-a explicat că vietatea părea să fi fost un parazit
Comments