Totul părea perfect în jurul lui Diego, dar în adâncul sufletului se simțea mai singur decât oricând. Banii nu-i alungau durerile, nici mașinile nu-i umpleau golul, iar petrecerile luxoase la care participa îi lăsau doar un gust amar. În fiecare seară, se așeza pe terasa vilei sale uriașe și privea în gol, întrebându-se cine era el cu adevărat.
Într-o după-amiază toridă, în timp ce străbătea bulevardele cu Lamborghini-ul, ochii i s-au oprit pe o siluetă fragilă. O bătrânică, cu pași împovărați și mâini tremurânde, vindea pungi mici cu bomboane copiilor. Privirea ei, deși obosită, ascundea o lumină cunoscută. Diego a frânat brusc, iar inimă i-a început să bată nebunește. Nu era o necunoscută. Era doica lui, femeia care îi cântase cântece de leagăn când mama lui era prea ocupată să-l mângâie.
Doamna Elena, așa îi spunea el când era copil. Ani la rând fusese singura care îl îmbrățișase cu adevărat, care îi adusese pâine caldă și lapte înainte de culcare. Dar acum, în fața lui, se afla o umbră a trecutului, vânzând dulciuri ca să supraviețuiască.
Diego a coborât din mașină, iar oamenii din jur au rămas uimiți. Un multimilionar, în costum scump, îngenunchea în fața unei bătrâne care îi tremura în brațe. Ochii lui se umpluseră de lacrimi.
— Doamnă Elena… sunteți dumneavoastră?
Bătrâna l-a privit cu uimire, iar după câteva clipe chipul i s-a luminat.
— Dieguito? Copilul meu drag?
Îmbrățișarea lor a fost atât de puternică încât trecătorii au simțit fiori. Diego simțea că se întoarce acasă după zeci de ani.
Însă adevărul pe care bătrâna i l-a spus l-a cutremurat. După moartea tatălui său, ea fusese alungată de Isabela, mama lui. Motivul? Îl iubea prea mult pe Diego, iar Isabela nu suporta ideea ca fiul ei să fie atașat de altcineva. Cu lacrimi în ochi, doamna Elena i-a
Comments