M-am așezat pe treptele casei, cu punga de mâncare încă în brațe.
⠀
Gabriel s-a așezat lângă mine. Pentru câteva clipe, a privit curtea în care crescusem amândoi, deși eu nu îl considerasem niciodată parte din familia noastră.
⠀
— Mai întâi trebuie să-ți spun ceva, a început el. N-am locuit la groapa de gunoi în toți acești ani.
⠀
— Atunci unde ai fost?
⠀
— La început, mama ta m-a ajutat să termin școala. Apoi am făcut o calificare, am început să lucrez și, după câțiva ani, mi-am deschis o firmă de instalații. Acum am douăzeci și șase de angajați.
⠀
M-am uitat spre mașina neagră.
⠀
— Și mama știa?
⠀
— Știa tot. Veneam să o văd aproape în fiecare săptămână.
⠀
Am simțit un nod în gât.
⠀
— Dar mie nu mi-a spus niciodată.
⠀
Gabriel și-a împreunat mâinile.
⠀
— Pentru că era ceva ce nu voia să afli.
⠀
A scos din buzunar un plic îngălbenit.
⠀
Pe el era scris numele meu, cu scrisul mamei.
⠀
— Mi l-a dat acum trei luni. Mi-a cerut să-l păstrez și să nu ți-l arăt. Dar după ce ai venit astăzi cu mâncare pentru mine, am înțeles că trebuie să-ți spun adevărul.
⠀
Am desfăcut plicul.
⠀
Înăuntru era o fotografie veche. Tata stătea lângă un adolescent slab, cu părul negru și o cămașă prea mare.
⠀
Adolescentul era Gabriel.
⠀
Pe spatele fotografiei scria: „Octombrie 1996. Prima zi la atelier.”
⠀
— Tata te cunoștea?
⠀
Gabriel a încuviințat.
⠀
— Tatăl tău m-a găsit într-o iarnă dormind într-o clădire abandonată. Aveam șaisprezece ani. Fugisem de acasă după ce tatăl meu vitreg devenise violent. M-a dus la atelierul lui, mi-a dat ceva de mâncare și m-a lăsat să dorm acolo câteva nopți.
⠀
Nu știam nimic despre asta.
⠀
— A încercat să mă ajute să-mi găsesc familia, dar nu aveam la cine să mă întorc. Așa că m-a învățat să repar instalații și mi-a promis că
Comments