Timp de douăzeci de ani, mama mea a avut grijă ca băiatul fără adăpost care trăia în spatele casei noastre

mă va ajuta să-mi termin studiile.

⠀

Gabriel s-a oprit.

⠀

— În ziua în care tatăl tău a murit, venea de la Ploiești. Fusese să discute cu cineva despre posibilitatea de a mă primi într-un centru pentru tineri, unde aș fi putut continua școala.

⠀

Am simțit cum mi se strânge pieptul.

⠀

— Vrei să spui că tata a murit din cauza ta?

⠀

— Nu. Accidentul a fost provocat de un șofer care a intrat pe contrasens. Dar ani întregi m-am simțit vinovat.

⠀

Am privit fotografia.

⠀

Tata murise când aveam opt ani. Mama îmi spusese doar că fusese un accident rutier și că nu trebuia să mă învinovățesc pentru nimic.

⠀

— Mama știa unde fusese?

⠀

— Da. Și știa cât de mult mă învinovățeam eu.

⠀

Gabriel și-a șters ochii.

⠀

— După înmormântare, am vrut să plec din oraș. Mama ta m-a găsit în spatele casei. Mi-a spus că tatăl tău nu ar fi vrut să renunț la școală

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy