Bonul era de la un magazin de electronice dintr-un centru comercial din București.
Data?
Cu două zile înainte.
Victoria coborî privirea spre produse.
Telefon mobil — 5.899 lei.
Husă premium — 249 lei.
Căști wireless — 799 lei.
Total:
6.947 lei.
Pentru câteva secunde, Victoria rămase ghemuită lângă container, cu bonul în mână.
Vântul îi împingea părul peste față.
Nu simțea frigul.
Își amintea doar vocea Dianei de cu câteva minute înainte:
„Telefonul abia mai funcționează.”
Apoi își aminti mesajul lui Andrei.
„Mamă, adidașii sunt astăzi la reducere. Pot să-i comand?”
320 de lei.
Fiul ei purta adidași lipiți pentru ca mătușa lui să poată supraviețui.
Iar mătușa tocmai cheltuise aproape 7.000 de lei pe un telefon și niște căști.
Victoria fotografié bonul.
Apoi observă cutiuța de carton care căzuse din sac.
O ridică.
Era ambalajul unei creme cosmetice.
Pe spate era lipit prețul.
489 de lei.
Mai găsi un bon.
Restaurant.
Patru persoane.
612 lei.
Altul.
Un magazin de haine.
1.370 lei.
Toate din ultimele două săptămâni.
Victoria nu mai simțea furie.
Încă nu.
Simțea ceva mai rău.
Rușine.
Dar nu pentru Diana.
Pentru ea însăși.
Pentru toate dățile când îi spusese propriului copil:
„Nu ne permitem acum.”
Nu urcă înapoi.
Strânse gunoiul, păstră bonurile și plecă.
În autobuz, telefonul îi vibră.
Diana.
„Vica, să nu uiți să-i spui lui Ovidiu de cei 500 ❤️”
Victoria privi mesajul.
Nu răspunse.
În schimb, îi scrise fiului ei:
„Mai sunt adidașii la reducere?”
Andrei răspunse imediat.
„Da. Dar e ok, mamă. Pot să mai aștept.”
Victoriei i se umplură ochii de lacrimi.
„Comandă-i.”
După câteva secunde apăru:
„Serios???”
„Serios.”
În acea seară, Victoria nu-i spuse imediat nimic lui Ovidiu.
Așteptă până când Andrei se duse în camera lui.
Apoi puse bonul pe masa din bucătărie.
— Ce este asta? întrebă Ovidiu.
— Citește.
Ovidiu îl luă.
Victoria
Comments