“„A venit singur de la sat, cu un buchet de flori în mână. Când nepoata lui a coborât din metrou și l-a văzut, a început să plângă.”

propria afacere de succes în București. Purta costume elegante, conducea ședințe și trăia o viață pe care bunicul ei cu greu și-ar fi putut-o imagina pentru ea.

Cu toate acestea, nu l-a uitat niciodată. Îl suna în mod regulat.

Într-o zi, Gheorghe a hotărât să-i facă o surpriză.

A întrebat un vecin cum să ajungă la București, și-a cumpărat bilet și a plecat singur.

Metroul l-a încurcat puțin și a trebuit să întrebe de două ori niște străini unde trebuia să coboare. Tot timpul a ținut florile strâns în mână.

Apoi a sosit trenul.

Oamenii au început să coboare pe peron.

Și, deodată, a văzut-o.

Nepoata lui mergea grăbită prin stație, îmbrăcată pentru serviciu, cu geanta pe umăr și telefonul în mână.

A ridicat privirea.

Timp de câteva secunde nu s-a putut mișca.

„Bunicule?!”

Gheorghe a ridicat pur și simplu florile puțin.

„M-am gândit să vin și eu să văd