– Adu-mi papucii în dinți! — i-a spus soțul de față cu mama lui. Soacra a zâmbit satisfăcută, dar ce a făcut femeia câteva clipe mai târziu i-a șters zâmbetul de pe față

să arate că nu terminase.

— Am tăcut până acum pentru că am vrut liniște. Dar am înțeles ceva: dacă pentru liniștea dintr-o casă trebuie să se umilească mereu aceeași persoană, atunci nu e liniște.

Ionuț și-a trecut o mână peste față.

Aerul lui vesel dispăruse complet.

— Hai, Mariana… am băut ceva cu băieții după serviciu. Am primit bonusul, eram bine dispus. Mi-a scăpat.

— Nu ți-a scăpat.

Vocea ei a rămas calmă.

— Ai spus-o și apoi ai repetat-o. Iar când mama ta a râs, ți-a plăcut și mai mult.

Ionuț și-a coborât privirea.

Mariana s-a uitat spre urmele de noroi rămase pe gresia pe care tocmai o spălase.

— Știi ce mi se pare cel mai trist?

El a ridicat ochii.

— Că ai intrat în casa asta și primul lucru pe care l-ai făcut a fost să mă tratezi ca pe o servitoare. Nici măcar n-ai observat că podeaua era proaspăt spălată.