Am adoptat un frate adolescent și pe surioara lui după ce toate celelalte familii îi refuzaseră

ținut minte?

S-a uitat spre Iosifina.

— Nu pe voi v-am ținut minte prima dată. Pe Andrei.

În acel moment soțul meu intră în cameră.

— Ce se întâmplă?

I-am întins fotografia.

Andrei o privi.

Apoi îl privi pe Iacob.

— Tu erai băiatul cu mașinuța.

Iacob ridică brusc ochii.

— Vă amintiți?

— Aveai o mașinuță roșie fără o roată.

Iacob începu să plângă.

Era prima dată când îl vedeam plângând.

În acea zi de Crăciun, Andrei petrecuse aproape o oră reparând o mașinuță ieftină împreună cu un copil de nouă ani.

Eu abia îmi aminteam momentul.

Pentru noi fusese o după-amiază.

Pentru Iacob fusese altceva.

— M-ați întrebat ce vreau de Crăciun, îi spuse el lui Andrei.

— Și ce mi-ai răspuns?

— Că voiam ca sora mea să se întoarcă.

Am încremenit.

Iosifina nici măcar nu era născută atunci.

Iacob explică.

Avea o soră mai mare, Ana, de care fusese separat după intrarea în sistemul

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy