de protecție.
La câteva luni după acea întâlnire, Ana murise în urma unei boli.
Ani mai târziu, mama biologică a lui Iacob născuse-o pe Iosifina.
Când și ea ajunsese în sistem, Iacob făcuse tot ce putuse pentru ca măcar de data aceea să nu-și mai piardă sora.
Atunci am înțeles de ce fiecare respingere îl lovise atât de tare.
Nu se temea doar că el nu va fi adoptat.
Se temea că într-o zi cineva avea să spună:
„O luăm pe fetiță, dar pe băiat nu.”
Și avea să piardă încă o soră.
— Dar de ce noi? am întrebat.
Iacob își șterse obrajii.
— În ziua aia, după ce ați reparat mașinuța, un alt copil v-a întrebat dacă aveți copii.
Andrei începu să-și amintească.
— I-am spus că nu.
— Și copilul a zis: „Atunci de ce veniți aici?”
Iacob se uită la noi.
— Dumneavoastră ați spus: „Pentru că nu trebuie să fii
Comments